Masturbare la copii..

Am citit pe net mai multe articole in care se vorbeste despre masturbarea la copii, specialistii spun despre acest subiect ca este ceva normal, pentru ca copii incep sa isi cunoasca corpul, la fel cum incepe sa isi cunoasca mainiile , fata, picioarele, asa si zonele intime.. Am citit un articol in care o mamica a trimis unui specialist un mesaj. Femeia era derutata si vroia sa afle, daca fenomenul observat de doua luni la fetiţa ei este normal, ori necesita intervenţie? Copilul se masturbeaza regulat, în fata adultilor. Nu este vorba de infectie sau iritatie, copilul cauta pur si simplu placerea. Iata parerea specialistilor.

Masturbarea a fost, şi este încă un subiect fierbinte, un tabu puternic. La adulţi este acceptat, iar majoritatea adulţilor crede, că fenomenul apare odată cu pubertate. Drept urmare, părinţii cu o educaţie sănătoasă consideră normal masturbarea la această vârstă. Însă masturbarea la o vârstă fragedă rămâne în continuare un tabu. Despre acest subiect nu se vorbeşte, şi, din păcate, nici specialiştii nu sunt informaţi în totdeauna.
 
Părinţii care observă fenomenul, sunt nelămuriţi. Este o adevărată surpriză, care poate provoca deziluzie, deoarece orice părinte vede în copilul său o fiinţă pură, curată, un ingeraş. Doar că, copilul nu este o fiinţă asexuală. Are o viaţă sexuală, iar activităţile lui (specifice vârstei) fac parte din dezvoltarea lui.
 
Fenomenul este cunoscut şi în rândul pedagogilor. "În fiecare grupă avem 3-4 copii care se masturbează", ne spune E. H., educatoare într-o grădiniţă cu program prelungit din Braşov. "Momentan avem doi băieţi şi o fetiţă. La culcare, fetiţa nu poate adormi, înainte să se satisfacă. Noi nu putem interveni, dar avem grijă, să nu fie deranjaţi ceilalţi copii."
 
Specialiştii disting două etape în dezvoltarea sexualităţii. Prima etapă este o formă de erotizare care apare la sugarii care îşi descoperă corpul plimbându-şi mâinile pe el. Această activitate este în general involuntară. A doua etapă începe în jurul vârstei de 3 ani, când copilul începe să perceapă diferenţa dintre fete şi băieţi. La această vârstă masturbarea ia o întorsură voluntară, fiind vorba de căutarea plăcerii. Este faza genitală a dezvoltării psiho-afective a copilului. Fenomenul este normal atât la fete cât şi la băieţi, dar va avea un rol (pozitiv) mai important pentru fete, pregătind dezvoltarea capacităţii de a atinge orgasmul1. Fetele învaţă astfel despre propriul corp şi despre cum acesta răspunde la stimulii sexuali.
 
Teoria. Fenomenul este cunoscut de mult 
"S-a observat un fetuş feminin de 32 de săptămâni atingâdu-şi vulva cu degetele mâinii drepte. Mişcarea afectuoasă a fost centrată primar în zona clitorisului. Mişcările au încetat după 30, 40 de secunde, şi au renînceput în următoarele momente. Mai mult, aceste atingeri uşoare au fost repetate şi asociate cu mişcări scurte, rigide ale pelvisului şi a picioarelor. După încă o pauză, legat de acest comportament, fetuşul şi-a contractat muşchii trumchiului şi a membrelor, şi a urmat apogeul, prin mişcare clonico-tonică a corpului (contracţii rapide ale muşchilor). În final s-a relaxat şi odihnit. Acest comportament a durat aproximativ 20 de min." - sursă: American Journal of Obstetrics and Gynecology 175, Sept 1996 page 753, subiectul fiind preluat de Rebecca Chalker în cartea sa, The Clitoral Truth.
 
Fenomenul a fost descris pentru prima dată în literatura de specialitate de Vera Schmidt. Vera Schmidt era ceea ce Freud ar fi numit "analist după ureche" în sensul că nu avea diplomă de medicină. Oricum, în mişcarea psihoanalitică sovietă, acesta nu a fost un impediment pentru ea, jucând un rol într-un experiment aventuros, ce a avut loc într-o grădiniţă particulară înfiinţată (în 1921) şi condusă de Vera Schmidt, experiment pe care Reich2 l-a descris ca "prima încercare din istoria educaţiei de a da un sens practic teoriei sexualităţii infantile." Această teorie spune despre copii că nu sunt asexuali până la pubertate, confom înţelepciunii convenţionale, ci mai degrabă că au "o viaţă sexuală foarte bogată", chiar dacă această viaţă sexuală ia forme diferite faţă de cele ale sexualităţii adulte (genitale). Implicaţiile au fost profunde pentru teoria educaţiei.
 
La această vârstă, masturbarea de obicei nu produce orgasm, dar, mai rar, au fost consemnate şi asemenea cazuri. Concluzia este, că sexualitatea infantilă este absolut normală, masturbarea infantilă fiind parte a dezvoltării psihosexuale, fără motiv pentru intervenţia părinţilor, în majoritatea cazurilor.
 
Practica. Cum să reacţioneze părinţii?
În majoritatea cazurilor, părinţii nu trebuie să reacţioneze, spun specialiştii. Va trebui însă să poarte o discuţie cu educatoarea copilului, asigurându-se, că "problema" va fi abordată corect şi la grădiniţă. Dacă copilul se masturbează în public, va trebui totuşi să luaţi anumite măsuri. Aceste măsuri însă nu trebuie să fie drastice. Să nu-i dai de înţeles, că face ceva rău, sau inadmisibil. Culpabilizându-l, îi vei afecta dezvoltarea psihosexuală sănătoasă. Trebuie explicat, că este vorba de un act privat, dar este un lucru normal. Când nici aceste explicaţii nu ajută, poţi încerca să operezi prin distragerea atenţiei. Dacă însă problema persistă, va trebui consultat un specialist.
 
Există cazuri rare, când jocurile sexuale sunt clar în detrimenul altor activităţi, apărând probleme de sociabilizare. În spatele acestor cazuri de obicei se regăseşte o traumă de care copilul a avut parte. Depistarea sa necesită specialist.
 
În această perioadă apar şi jocurile pe roluri de tip "tata-mama". Nici o problemă, dacă aceste jocuri urmăresc descoperirea anatomiei sexului opus. Dacă însă se va continua prin masturbare reciprocă, va trebui să intervii.  

Sursa : " www.infoamea.ro "